Solo

Solo8

L-am numit Solo. I se potrivea pentru ca asa l-am cunoscut, singur in suferinta, la 300 de km de Bucuresti, langa o fabrica in faliment, unde numarul cainilor a devenit mai mare decat numarul muncitorilor care au ramas in urma concedierilor masive. Zeci de caini au ramas flamanzi si se plimba prin fabrica aproape parasita, stau fie la poarta fabricii, fie pe marginea soselei si asteapta cu speranta ca cineva, candva, va opri si ii va ajuta daca nu cu o sansa la o noua viata, macar cu putina mancare.

La limita rabdarii, Solo a iesit candva in sosea. Spera ca cineva va opri pana la urma. Nu a oprit insa, o masina nu a oprit nici atunci cand a trecut peste el! Grav ranit si fara nici o speranta, s-a tarat spre poarta fabricii, fara a mai putea intra in incinta si a ramas la marginea soselei, sub un copac, asteptandu-si resemnat sfarsitul inevitabil, singur.

Cum ne-am intalnit? Cand am oprit sa hranim haita de caini pentru care lasam portarilor cativa saci de mancare cand trecem prin zona. Ne-a atras atentia imediat. In timp ce ceilalti caini infometati facusera roata in jurul masinii sperand sa prinda putina mancare, Solo statea cuminte undeva departe, sub un copac, uitandu-se.

Cand ne-am apropiat, ne-am dat seama in ce situatie grava se afla iar el a simtit imediat ca totusi mai exista o speranta si pentru el. A decis sa se agate de ea si sa nu-i dea drumul. S-a panicat cand ne-am indepartat (doar pentru a pregati masina sa-i facem loc), s-a tarat dupa noi si ne-a implorat sa nu-l lasam singur din nou, sa nu-l lasam sa moara! Durerea imensa, foamea, setea, nimic nu mai conta pentru el. Vroia doar o sansa sa traiasca si nu vroia s-o piarda!

Din pacate, cu toate eforturile depuse de catre medicii veterinari, organismul lui Solo nu a rezistat si el a murit subit la nici doua saptamani dupa ce a fost salvat, se pare ca din cauze unei embolii pulmonare.

RIP dragul nostru si ne pare rau ca nu am putut face mai mult!

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply