Rosu

Rosu3

N-a fost intotdeauna un caine al strazii. A avut un stapan, a simtit ce inseamna sa apartii unui loc, sa fi iubit si ingrijit de un om. Au trecut mai bine de 7 ani de atunci, de atunci de cand Rosu a ramas singur pe lume, de cand stapanul lui a murit iar el a ajuns un caine al nimanui.
Un caine de o inteligenta si blandete rara, uneori alungat si lovit, alteori tolerat de unii dintre vecinii care ii cunoscusera stapanul. Nu s-a plans niciodata de nimic, s-a multumit cu putinul de care poate avea parte un caine devenit al nimanui, o coaja de paine, o gura de apa, o privire ingaduitoare.

Si-a gasit intr-un final un loc in care mai multi oameni il tolerau si mai putini il goneau asa ca a ramas acolo, undeva in Bucuresti, in cartierul Giulesti. O scara de bloc a devenit culcusul lui, locul in care se afla cat de cat in siguranta, locul in care dupa atat timp cineva i-a dat un bol cu mancare doar al lui si o mangaiere.

I s-a parut atunci ca a primit atat de mult incat, in modestia lui, niciodata nu a indraznit sa-si mai doreasca altceva. Si-a trait ultimii ani pe un pres, intr-un hol de bloc, la etajul 4, acolo a considerat ca fost casa lui. Nu conta niciodata ca usile unor camine adevarate se deschideau in fata lui ca apoi sa se inchida. Nu conta ca alti catei intrau acolo iar el niciodata. Se uita lung de fiecare data insa, atunci cand a fost invitat a refuzat. A considerat ca el nu mai merita sa paseasca vreodata intr-o casa. A ramas pe hol, atent sa nu deranjeze, insotind la plimbare ceilalti catei cu stapan, mergand la 1 m in spatele lor, ridicandu-se respectuos in picioare de fiecare data si dandu-se la o parte ori de cate ori o usa se deschidea.

Asa cum a trait, umil dar totodata demn, in liniste, avand grija sa nu deranjeze pe nimeni, Rosu s-a stins in tacere. In ultimele 2 saptamani a urcat cu greu cele patru etaje, insa a facut-o pentru a ajunge pe presul lui, in locul care a fost in atatia ani casa lui. Medicii nu au mai putut face nimic, diagnosticul de cancer pulmonar cu metastaza nu a lasat nicio speranta. Rosu se odihneste acum in gradina blocului in care vara se tolanea la soare. RIP suflet drag ♥

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply